Ești la un eveniment online de HR, alături de compania pe care o reprezinți. Te-ai pregătit să îți susții colegul/colega care urmează să vorbească despre cel mai nou proiect pe care îl aveți în lucru. Ai la îndemână o tolbă întreagă de încurajări și aplauze virtuale. Surpriză, însă: din susținător, ești nevoit/ă să devii chiar tu speaker. Colegul/colega nu mai poate susține prezentarea. Nu ești familiarizat/ă cu prezentarea și nu ai la dispoziție vreun material din care să te inspiri.

Ai două opțiuni: accepți provocarea sau fugi. Ce alegi?

 

Stai, nu răspunde încă!

 

Mai întâi, hai să povestim despre spontaneitate.

Se spune că viața e ceea ce ți se întâmplă în timp ce îți faci planuri. La fel este și în Public Speaking: oricâtă experiență ai avea și oricât te-ai pregăti, te poți întâlni cu neprevăzutul. Așa că e mai bine să te împrietenești cu el. Cum faci asta? În mod ironic, tot prin pregătire.

Da, da, ai citit bine, pentru că:

Spontaneitatea se antrenează și ea.

 

Hai să vedem cum.

Dacă la începutul articolului ți-am menționat tolba de încurajări și aplauze virtuale, pe care o ai la îndemână pentru susținerea colegului/colegei, atunci când TU ești provocat/ă să susții prezentarea, în mod spontan, vei avea curajul de a spune DA, dacă ai la îndemână propria tolbă de povești.

Concret, adună într-un note din telefon (ce poate fi mai la îndemână decât telefonul?) zece povești (personale/despre domeniul în care lucrezi/compania pe care o reprezinți), din care să o poți selecta pe cea mai potrivită, în funcție de contextul în care vorbești în public.

Să presupunem, deja, că ai tolba de povești pregătită și să revenim la scenariul inițial: primești, spontan, provocarea de a ține prezentarea în locul colegului/colegei, despre cel mai nou proiect pe care îl aveți în lucru. Nu ești familiarizat/ă cu prezentarea și nu ai la dispoziție vreun material din care să te inspiri.

 

Ce faci?

Pasul 1. Pornind de la ceea ce cunoști despre subiectul prezentării, stabilește mesajul pe care vrei să îl transmiți publicului. Ține cont de cele trei criterii ale mesajului: să fie pentru ceilalți, să fie rezumat în aproximativ zece cuvinte (scurt și la obiect) și să aibă verb/call to action.

Pasul 2. Din tolba de povești pe care o ai la dispoziție, alege-o pe cea care îți susține mesajul.

Pasul 3. Construiește firul roșu între poveste și mesaj – legătura între ideile principale din poveste și mesaj.

Pasul 4. Gândește-te la o deschidere care să treacă testul sprâncenelor – să atragă atenția și să stârnească curiozitatea.

Pasul 5. Încheie cu mesajul.

 

Pe scurt, într-o prezentare spontană:

- Este important să stăpânești pașii de mai sus, astfel încât să poți aplica un algoritm, indiferent de contextul în care te afli.

- La fel de important este să îți construiești tolba de povești, pe care să o ai oricând la îndemână.

 

Antrenamentul bate talentul chiar și când e vorba de spontaneitate. Așa că antrenează-ți spontaneitatea, aplicând ideile de mai sus și #iacuvântul de câte ori ai ocazia.

 

Acum ești gata să răspunzi la întrebare: Accepți provocarea de a vorbi spontan în public sau fugi?