O mare parte din viața noastră o petrecem în școală, pe urmă muncind. Mulți dintre noi au o singură motivație pentru muncă, respectiv banii. Prea mulți nici măcar nu muncesc în domeniul de interes sau nu au jobul care li se potrivește sau le place. Poate și mai mulți muncesc din inerție, pur și simplu, fără a-și mai aminti care este motivația din spatele muncii.

Am întrebat sute de oameni de-a lungul timpului care este motivul pentru care au ales să muncească și de ce și-au ales jobul pe care-l au? Din păcate mulți au recunoscut că nu le place ceea ce fac sau că nu profesează în domeniul pe care și l-ar fi dorit. Alte răspunsuri primite au fost:

- distracție, bani, ajutorul acordat celorlalți, prietenii, ajutorarea societății, libertate, recunoaștere, creativitate, compensații, putere, autoritate, realizări, diversitate, siguranță, prestigiu, moralitate, etică, stimulare intelectuală, socializare.

 

Interesante mi s-au părut și aceste răspunsuri:

1. Este esențial să ai mijloace financiare pentru a te susține. Fără independență financiară nu ne putem proiecta viața.

2. Locul de muncă constituie o parte semnificativă a identității noastre, iar cei fără locuri de muncă tind să-și piardă respectul de sine. Cei care lucrează numai în gospodării (adică fără compensații externe) pot avea dificultăți în a-și confirma valoarea în societate, indiferent de cât de mult este apreciată munca lor în cadrul familiei.

3. Jobul ne oferă oportunități de a ne identifica punctele forte, de a ne explora potențialul și de a le dezvolta pe măsură ce interacționăm cu oamenii pentru a urmări un obiectiv comun. Prin munca noastră putem „simți” cum contribuim la societate și la îmbunătățirea lumii cu propriile noastre capacități. Acest lucru servește ca un factor motivant important pentru a continua.

4. Jobul ne oferă unul dintre mijloacele importante pentru a dezvolta și menține active necorporale pentru o viață bună de 100 de ani, cum ar fi relațiile, rețeaua diversă și transformarea.

5. Este crucial ca noi să simțim că suntem responsabili de propria noastră muncă și să nu fim supuși deciziilor impuse asupra noastră. Când simțim că putem controla ce și cum lucrăm, devenim productivi și găsim munca distractivă și semnificativă.

 

Pe de altă parte extrem de mulți oameni dau vina pe muncă atunci când găsesc diverse scuze că nu au timp să facă lucruri pentru ei înșiși, pentru unii munca fiind o luptă pentru supraviețuire, o supapă de a evada dintr-o viață personală nefericită, un mijloc prin care să-și dovedească lor și celor din jur cât de capabili sunt. Însă munca până la epuizare nu a fost niciodată în beneficiul nimănui, din contră. 

 

Întrebarea care se pune este... De câte ori ai pus munca pe primul loc și ai spus că nu ai timp...

...pentru familie?
...pentru prieteni?
...pentru sport?
...pentru micile tale plăceri?
...pentru pasiunile tale?
...pentru a fi tu cu tine?
...pentru a fi fericit?


De câte ori nu ai spus că trebuie să faci bani, indiferent de cât de multe compromisuri faci sau de cât de mult muncești, pentru ca apoi să ajungi la burnout, la depresie, la boală și să folosești banii să te duci la medici sau la terapie?


De câte ori ai spus "Da!", dar ai fi vrut să spui "Nu!"?
 

De câte ori ai făcut lucruri pentru că "trebuie" și nu pentru că ai simțit că vrei să le faci?
 

De câte ori te-ai pus pe tine și ceea ce-ți dorești pe primul plan... și ce-ar fi dacă ai începe acum?