Presiunea unui interviu devine tot mai mare cu cât iți dorești job-ul mai mult. 

Deși în opinia mea, ca recrutor, ar fi ideal să nu existe nici o presiune în interviu pentru că e doar o discuție de cunoaștere pentru ambele părți, practica m-a învățat că uneori candidații nu pot dormi sau mânca din cauza emoțiilor. 

Și cum internetul e plin de sfaturi “așa da”, m-am gândit să facem și o lista de “așa nu” astfel încât să simți că ești cel mai super extra mega ultra pregătit candidat pentru orice interviu, oricând. 

Dar până ajungem la lista de sfaturi, aș vrea să îți amintesc că un interviu e ca o strada cu dublu sens. 
Adică ești acolo să fii descoperit... și să descoperi. 

Mulți candidați mă întreabă ce să spună în interviuri pentru a se face plăcuți. Și am același răspuns de fiecare data: “Spune orice ai spune tu... cu adevărat”

Adevărul e că poți să pretinzi că ești cine vrei tu într-un interviu. Dar ce te faci dacă și iei jobul... pentru că ai fost altcineva decât cine ești tu de fapt?

Cum te vă ajuta asta pe termen lung? Vei deveni un actor desăvârșit în fiecare zi a vieții tale la muncă? 

Sfatul meu este să fii sincer, autentic și să nu iți fie teamă să fii vulnerabil.

Ai emoții? Spune-i interlocutorului cât de valoros e interviul pentru tine și că asta îți dă emoții. 

Nu știi răspunsul la unele întrebări despre industrie/job/activitate? Recunoaște că nu ai avut ocazia să înveți acele lucruri, dar chiar ți-ai dori să ai oportunitatea de a te dezvolta și în direcția respectivă. 

Mă opresc aici cu sfaturile de așa da, că e plin sfântul Google de ele. 

Hai să vedem ce să NU faci totuși într-un interviu!

Nu te duce la interviu fară cei trei R

Research: asigură-te că știi domeniul de activitate al organizației, câteva detalii esențiale despre istoria sa și poate verifici chiar și dacă pe Linkedin ai deja în rețea persoane din compania cu pricina. 
        
Respect: să ajungi la timp e o chestiune de respect pentru timpul tău și al interlocutorului tău. În cazul în care neprevăzutul intervine și ai un motiv solid să întârzii, sună și anunță cu cel puțin 20 de minute înainte. 

Review: fă un cross check între activitatea ta de până acum și vezi care sunt punctele comune de responsabilitate cu job-ul pentru care ai aplicat. Asigură-te că poți argumenta ce anume te recomandă pentru rolul de care aceasta companie are nevoie. 

Nu te duce la interviu... mut

Am angajat peste 3.000 de persoane până acum și am avut zeci de interviuri din care a trebuit să smulg răspunsuri cu cleștele de la candidat. Desi înțeleg faptul că atunci când omul este într-o situație pe care o percepe a fi un pericol, creierul poate avea una din trei reacții: freeze (îngheață), flight (fugi) sau fight (luptă) și cel mai des oamenii îngheață de emoție, asta nu schimbă faptul că decizia de angajare o voi lua în funcție de capacitatea ta de a face față unui interviu.

Vestea buna este că ne putem “dresa” creierul... prin antrenament. Cu cât mergi la mai multe interviuri și exersezi, cu atât creierul tău va primi semnalul că nu mai ești în pericol în situații similare și te va lasă să intri în fight mode (luptă), adică să ne arați cine ești tu de fapt. 

Recunosc că aici ajută și ca recrutorul să creeze un spatiu de interviu relaxat în care să te simți în siguranță. 

Ce vreau să reții de aici, e că, în cazul în care ai dat de gard un interviu, nu te mai apostrofa. Nu înseamnă că nu ești bun sau angajabil. Înseamnă doar că mintea ta încă nu e obișnuită cu această activitate. Dă-i timp. 

Consideră-l un interviu de antrenament și mulțumește-ți că ai făcut ce ai putut tu mai bine la momentul respectiv. 

Nu te duce la interviu... să bârfești actualul/fostul angajator

Asta nu înseamnă că dacă relația cu fostul angajator nu a fost de succes, va trebui să minți în privința asta. Doar că m-aș abține să devin emoțional și acuzator când povestesc de ce vreau să plec de acolo. 

În plus, atunci când răspunzi la întrebarea “De ce vrei să pleci de la X companie” cu “ Nu mai vreau să lucrez la ei pentru că nu mă dezvolt/plătesc etc”, tocmai ai răspuns cu o motivație negativă și nu m-ai convins că ești un om care se uită la viață așa cum ar trebui. 

Povestește mai bine cine vrei să devii ca profesionist și cum consideri că firma ce te intervievează te poate propulsa în acea direcție și mai ales ce valoare poți aduce tu prin skill-urile tale. 

Pe final îți mai spun că și recrutorii sunt... oameni. Așa că nu te mai frământa de parcă ai avea interviu cu un BAU BAU al Pieței Muncii și uită-te la interviuri ca la niște discuții de cunoaștere în care nimeni nu trebuie să impresioneze pe nimeni, ci doar să descoperiți dacă vă potriviți. 

Teoria e bună... dar la practică cum stăm?

Ai fost la un interviu recent? Lasă un review 100% anonim și povestește-ne cum a fost.