Daca ii spuneam bunicii acum cativa ani ceva legat de munca si talent, ea cu siguranta ar fi inteles ca as fi talentat la job. Si m-ar fi felicitat. Probabil ca s-ar fi referit la faptul ca am o indemanare aparte intr-ale scrisului, sau un „har”, asa cum ii placea ei sa spuna.
Evaluări recente
Insa acum, intr-o piata a muncii dominata de transformari digitale si de o redescoperire a valorilor umane, talentul nu mai reprezinta ceva cu care te-a inzestrat Dumnezeu, precum credea a mea bunica. Nu, in niciun caz.
Termenul a ajuns sa descrie o persoana care iese in evidenta dintr-o „mare” de angajati prin faptul ca are anumite abilitati specifice, pentru care a muncit sa le dobandeasca.
Adica este acela care reuseste sa satisfaca nevoile unei companii, lucru foarte greu de indeplinit, pentru ca sistemul educational a esuat pana acum in crearea specialistilor necesari, iar transformarea digitala are loc cu o viteza mult prea mare, deci si cerintele angajatorilor s-au schimbat destul de mult si nu se mai „muleaza” pe scoala bazata pe toceala si note, care nu sunt relevante deloc la serviciu.
Sa nu uitam ca liceele si universitatile sunt mai mult fabrici de diplome decat „uzine” de competente, asa cum ar trebui sa fie. Iar o persoana care vrea sa ajunga in categoria talentelor are doua optiuni: fie merge la o companie care ii ofera sprijin constant in dezvoltarea profesionala, fie face acest lucru prin propriile forte.
Accesează-ți contul și adaugă comentariul tău